Doar…simple dorinte.

Vreau sa te incrunti cand nu te bag in seama.

Vreau sa te fac sa plangi ca sa inveti ca a te exterioriza nu e o rusine sau un semn de
slabiciune.

Vreau sa te superi, sa ma certi si sa ma ierti.

Vreau sa spun prostii si sa ma saruti zambind.

Vreau ca duminica dimineata sa ne certam, iar noaptea sa ne impacam, pentru ca altfel nu se poate.

Vreau ca atunci cand nu ma mai suporti si pleci, sa intorc capul dupa tine si sa tip in gandul meu sa te intorci…

Vreau sa-mi fie dor de parfumul pielii tale pana in momentul cand ne vom intalni iar.

Vreau sa ma necajesti si sa te necajesc, sa ma tachinezi si sa te tachinez, sa te joci cu mine si eu cu tine, vreau sa fim copii dar si adulti atunci cand trebuie.

Vreau ca diminetile sa ne gaseasca mereu impreuna.

Vreau sa stiu ca esti prietenul meu asa cum si eu iti sunt la randul meu prietena.

Vreau sa intelegi ca orele fixe si punctualitatea nu sunt de mine.

Vreau sa-mi arati ca ma cunosti.

Vreau sa simti cand sunt suparata si sa stii ca o imbratisare mi-ar prinde bine.

Vreau sa-ti amintesti ca am sa prefer mereu tricoul tau in locul pijamalelor.

Vreau sa stii ca desi sunt orgolioasa, nu inseamna ca sufar mai putin, doar ascund mai bine.

Vreau sa-ti fie dor de mine.

Te vreau pe tine....

Vreau sa te invat sa iubesti din toata inima..si sa te lasi iubit in aceiasi masura.

Greseala...da?/ nu?/ poate...

“-Ar fi o greseala sa fac asta, stiu!”

Dar de fapt nu prea stim si totusi majoritatea dintre noi spunem asta atunci cand suntem pusi in diferite situatii, care din exterior par a fi niste greseli.

Daca tot e sa stim ceva atunci cu siguranta e ca sufletul nu se pacaleste asa usor si mereu va ramane un semn de intrebare in privinta acelei presupuse greseli. Singura cale pe care o stiu ca sa putem indeparta aceasta nesiguranta, care de multe ori e mai chinuitoare decat orice consecinta, e sa facem greseala si abia dupa ce privim  inapoi o sa putem  spune cu adevarat  “Da, chiar a fost o greseala” si asta e din cauza  ca de multe ori, chiar si cand stim sigur ca e o greseala, trebuie sa o facem oricum.

Dar asta e un lucru bun, adica constientizarea unei greseli poate fi de multe ori “sutul in fund” de care ai nevoie pentru a realiza ca lucrurile stau cu totul altfel si nu asa cum iti imaginai tu.

Asa ca serios, una din  cele mai mari greseli ar fi de fapt aceea de a nu face greseala de care ti-e frica si sa treci prin viata intrebandu-te “Ce-ar fi fost daca…?” 

De pus pe gand...mai bine sa-ti para rau de ceva ce-ai facut, decat sa regreti ceva ce n-ai facut deloc...

Compromisul…

Sunt 2 momente in viata care nu pot exista unul fara celalat si nu fac referire la nastere si la moarte, ci la ceva chiar banal. Ma refer la prea bine cunoscutul moment al indragostirii, cand simti ca milioane de fluturasi isi fac aparitia in stomac si te intorc pe toate partile, iar fericirea e aproape reala. Si despre ce urmeaza , adica momentul  in care magia acestei fericiri isi pierde din farmec. Momentul in care incepi sa observi lucruri. Defectele trecute, poate, cu vederea  ies la iveala sau mai rau, asa zisul “gentlemen perfect” uita sa mai faca micile lucruri pe care, candva, le adorai la el…

Nu incerc  sa fiu exclusivista in trairile astea pentru ca sunt perfect convinsa ca lucrurile astea functioneaza identic si la ei, si poate uneori, chiar mai rau decat la noi.

Totusi momentul in care defectele ies la iveala poate fi considerat inceputul sfarsitului. Pentru ca orice ai face, oricat de rabdatoare sau permisiva ai fi, se va dovedi ca ce-a fost s-a dus, si cu siguranta nu se mai intoarce.

Concluzia pare cam drastica, dar destul de adevarata, asa ca pentru a scapa de stresul inevitabilului, s-a inventat compromisul. Doar asa se mai poate salva ceva din ce-am avut si fluturasii de la inceput se transforma astfel intr-o satisfactie a sigurantei care exclude, din pacate, fericirea in stare pura.

Asa si? E simplu! Daca vrei o relatie trebuie sa accepti unele compromisuri pentru ca fara ele nu se poate, iar daca vrei sa iti traiesti fericirea impreuna cu el, trebuie sa o consumi in doze mici pentru ca, pana la urma , se va termina fara indoiala, iar cand ajungi la ultimul strop nimic nu te mai poate salva.